1. Către Tine, Doamne Sfinte
îmi înalţ acum privirea,
Tu eşti harul fără margini,
Tu eşti mila şi iubirea.
Tu din cerul îndurării,
de la Tronu-Ţi sfânt de aur,
torni în suflete mireasma
preasfinţitului tezaur!

2. Către Tine asupriții
plâng și cer ajutorare,
către Tine-și poartă gândul
călătorul de pe mare,
către Tine, scump Isuse,
Fiul Veșnicului Tată,
strig și eu din valea morţii
cu credinţă-nflăcărată.

3. Întăreşte-mă, Preasfinte,
pe cărarea luminoasă,
ca să trec cu biruinţă
noaptea lumii-ntunecoasă!
Umple-mi duhul cu puterea
și cu-a harului sfânt rouă
ca să pot trăi cu roadă
mai deplină-n viaţa nouă!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 187
Text: prelucrare după C. Tudusciuc