1. Sunt pribeag în lumea plină de nevoi,
drumul peste moarte-i viaţa de apoi.
Țelul meu e cerul care m-a chemat,
veșnică speranţă inimii mi-a dat!

2. Lumea toată-mi pare că-i un vis amar,
doar nefericire, trudă în zadar.
Închisoare pare sufletului meu,
și-aş pleca chiar astăzi sus la Dumnezeu!

3. Doar ţărâna toată ce-o mai port acum
prea ades m-oprește de pe-al vieţii drum!
Piedici fără număr pasului mi-au pus,
dintre lanţuri grele, azi Te chem, Isus!

4. Fii Tu far în noapte, luminează iar,
să nu fac prin lume drumul în zadar!
Dorului dă-i aripi, inimii puteri,
să înving întruna valuri de dureri!

5. Am un dor, Isuse, împletit cu crini,
dar pân-la-mplinire port cununi de spini.
Pilda Ta să-mi fie veșnic ajutor,
ca s-ajung la Tine, scump Mântuitor!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 182
Text: I. Nicoară