1. Credinţa e o floare scumpă,
credinţa este o comoară
și omul care o găsește
nu-i pare viața o povară.
Credinţa în cerescul Tată
îi dă creștinului tărie,
credinţa-i dă deplin răbdare,
și-a păcii sfântă bucurie.

2. Credinţa pe creștin învaţă
cum să se roage cu putere,
credinţa-i dă priviri spre ceruri
când se găseşte în durere.
Credinţa îi alungă frica,
credinţa îl îmbărbătează,
credinţa îl trezeşte-atuncea
când, neveghind, el dormitează!

3. Credinţa îi tămăduieşte
atâtea rane-n duh și-n suflet,
credinţa, planuri îi răstoarnă
şi-i sfinţeşte orice umblet!
Credinţa tare, neclintită
și munţii falnici îi urneşte
și cât de fericit e-acela
ce cu credinţa se-ntâlneşte!

4. O, Doamne, Te rugăm pe Tine
cu lacrimi și cu umilinţă,
ajută-ne pe lumea asta
să fim statornici în credinţă.
Ajută-ne deplin să facem
în toate voia Ta divină,
ca să putem cu toţi s-ajungem
la Tine-n veşnica lumină!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 166
Text: prelucrare după I. Tudusciuc