Doamne, Tu, Stăpânul lumii și al miilor de stele, ia aminte și la glasul stins al rugăciunii mele! Pleacă-Ţi, Doamne și spre mine, mila Ta fără hotare, sfarmă jugul ce mă leagă, scapă-mă de la pierzare!
Strofă 2
Lumea cu-ale ei ispite zvârle mrejele spre mine, armă contra lor, Stăpâne, nu Te am decât pe Tine! Ţine-mi veşnic trează mintea, inima mi-o ține trează și-n vâltoarea de păcate, să mă ai în sfânta-Ţi pază!
Strofă 3
Pune-mi sub picioare Stânca neclintită de credinţă și-mi fii scut pe calea-ngustă și puteri de biruinţă! Sufletu-mi smerit să fie veșnic însetat de Tine, Domn îndurător al lumii şi al zărilor senine!
Strofă 1
Doamne, Tu, Stăpânul lumii și al miilor de stele, ia aminte și la glasul stins al rugăciunii mele! Pleacă-Ţi, Doamne și spre mine, mila Ta fără hotare, sfarmă jugul ce mă leagă, scapă-mă de la pierzare!
Strofă 2
Lumea cu-ale ei ispite zvârle mrejele spre mine, armă contra lor, Stăpâne, nu Te am decât pe Tine! Ţine-mi veşnic trează mintea, inima mi-o ține trează și-n vâltoarea de păcate, să mă ai în sfânta-Ţi pază!
Strofă 3
Pune-mi sub picioare Stânca neclintită de credinţă și-mi fii scut pe calea-ngustă și puteri de biruinţă! Sufletu-mi smerit să fie veșnic însetat de Tine, Domn îndurător al lumii şi al zărilor senine!
1 / 1▲
1. Doamne, Tu, Stăpânul lumii
și al miilor de stele,
ia aminte și la glasul
stins al rugăciunii mele!
Pleacă-Ţi, Doamne și spre mine,
mila Ta fără hotare,
sfarmă jugul ce mă leagă,
scapă-mă de la pierzare!
2. Lumea cu-ale ei ispite
zvârle mrejele spre mine,
armă contra lor, Stăpâne,
nu Te am decât pe Tine!
Ţine-mi veşnic trează mintea,
inima mi-o ține trează
și-n vâltoarea de păcate,
să mă ai în sfânta-Ţi pază!
3. Pune-mi sub picioare Stânca
neclintită de credinţă
și-mi fii scut pe calea-ngustă
și puteri de biruinţă!
Sufletu-mi smerit să fie
veșnic însetat de Tine,
Domn îndurător al lumii
şi al zărilor senine!
I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 125
Text: I. V. Spiridon
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.