1. De dragul Tău, o, Dulce Dor
genunile de-a rândul
cutreierat-am călător,
cu dorul şi cu gândul.
Şi ca un val de pe ocean,
cu mâini spre Ţărm întinse,
întins-am braţe an de an
spre Ţărmuri neatinse.

2. Purtat de-un gând ca jaru-aprins,
am mers fără oprire
spre-un Chip, spre-un Dor,
spre-un Braț întins,
spre Tine, Dulce Mire.
Și azi când fermecat Îţi simt
sărutul Tău pe pleoape,
când la doritu-Ţi Sân m-alint,
aproape, mai aproape...

3. Eu, toate mările de dor
le-am grămădit în mine
din ziua-ntâi când călător,
am apucat spre Tine.
În boabe de mărgean le-adun
pe-a viersurilor fire,
cunună pentru cel mai Bun,
mai scump, mai dulce Mire!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 116
Text: Traian Dorz