O, Doamne, Tu mă mângâi în multul meu necaz, când cer a Ta-ndurare cu lacrimi pe obraz! O, Doamne, Tu mă mângâi, când sufletu-ntristat, în multa mea durere, Te cheamă-ngenuncheat!
Strofă 2
Ce dulce-i mângâierea ce-n inimă mi-aduci, când simt adânc povara apăsătoarei cruci. În ceasurile-amare, și-n clipa cea mai grea, e-aşa de dulce pacea şi mângâierea Ta!
Strofă 1
O, Doamne, Tu mă mângâi în multul meu necaz, când cer a Ta-ndurare cu lacrimi pe obraz! O, Doamne, Tu mă mângâi, când sufletu-ntristat, în multa mea durere, Te cheamă-ngenuncheat!
Strofă 2
Ce dulce-i mângâierea ce-n inimă mi-aduci, când simt adânc povara apăsătoarei cruci. În ceasurile-amare, și-n clipa cea mai grea, e-aşa de dulce pacea şi mângâierea Ta!
1 / 1▲
1. O, Doamne, Tu mă mângâi
în multul meu necaz,
când cer a Ta-ndurare
cu lacrimi pe obraz!
O, Doamne, Tu mă mângâi,
când sufletu-ntristat,
în multa mea durere,
Te cheamă-ngenuncheat!
2. Ce dulce-i mângâierea
ce-n inimă mi-aduci,
când simt adânc povara
apăsătoarei cruci.
În ceasurile-amare,
și-n clipa cea mai grea,
e-aşa de dulce pacea
şi mângâierea Ta!