Îndurerat Stăpân al milei,
Isuse, Veşnic Dumnezeu,
/: vâslesc pe marea suferinţei,
luntraş vrăjit de chipul Tău! :/
Departe-n zarea înroșită,
Te văd întins și azi pe lemn,
/: se-ntinde pân-la mine umbra
mult pătimirii Tale semn. :/
Și-ntinsa crucii Tale umbră
cât două mii de ani de chin,
/: pe mii de mări înseamnă calea
pe care către Tine vin. :/
Și cum din încleştarea morţii
eu vin rănit şi suferind,
/: sfârşit, cu mâinile-amândouă,
paharul inimii întind... :/
Mai las' să cadă-n el, Isuse,
un strop din viul Tău Izvor,
/: s-aline-atâtea suferinţe
și-atâtea rane câte dor... :/
Cu luntrea vieţii sfâșiată
mă-ntorc, Isuse Dumnezeu,
/: aş vrea să Te mai văd odată,
mi-atât de dor de chipul Tău! :/