Ne-ai cercetat din nou, Isuse, la noi iubirea Te-a trimis. Vorbitu-ne-ai în glasul nostru, noi însă nu Te-am înțeles! Umblat-ai printre noi aievea, și nouă-ntreg Te-ai dăruit, noi am primit pe-atâţia alții, Tu eşti și astăzi neprimit!
Strofă 2
Ai vrut de-atâtea ori sub aripi să-Ţi strângi poporu-mprăştiat, dar noi n-am vrut... şi astăzi alţii al nostru drept l-au câştigat! Și nici măcar nu înţelegem că suntem un popor înfrânt, că-n loc să moştenim Canaanul umblăm pe-un trist, pustiu pământ!
Strofă 3
Isuse, milostiv Isuse, îndură-Te din nou de noi, deschide inimile noastre la glasul vremilor de-apoi! Adu şi-n sufletele noastre al mântuirii răsărit, din care bucuria noastră să n-aibă margini, nici sfârşit!
Strofă 1
Ne-ai cercetat din nou, Isuse, la noi iubirea Te-a trimis. Vorbitu-ne-ai în glasul nostru, noi însă nu Te-am înțeles! Umblat-ai printre noi aievea, și nouă-ntreg Te-ai dăruit, noi am primit pe-atâţia alții, Tu eşti și astăzi neprimit!
Strofă 2
Ai vrut de-atâtea ori sub aripi să-Ţi strângi poporu-mprăştiat, dar noi n-am vrut... şi astăzi alţii al nostru drept l-au câştigat! Și nici măcar nu înţelegem că suntem un popor înfrânt, că-n loc să moştenim Canaanul umblăm pe-un trist, pustiu pământ!
Strofă 3
Isuse, milostiv Isuse, îndură-Te din nou de noi, deschide inimile noastre la glasul vremilor de-apoi! Adu şi-n sufletele noastre al mântuirii răsărit, din care bucuria noastră să n-aibă margini, nici sfârşit!
1 / 1▲
1. Ne-ai cercetat din nou, Isuse,
la noi iubirea Te-a trimis.
Vorbitu-ne-ai în glasul nostru,
noi însă nu Te-am înțeles!
Umblat-ai printre noi aievea,
și nouă-ntreg Te-ai dăruit,
noi am primit pe-atâţia alții,
Tu eşti și astăzi neprimit!
2. Ai vrut de-atâtea ori sub aripi
să-Ţi strângi poporu-mprăştiat,
dar noi n-am vrut... şi astăzi alţii
al nostru drept l-au câştigat!
Și nici măcar nu înţelegem
că suntem un popor înfrânt,
că-n loc să moştenim Canaanul
umblăm pe-un trist, pustiu pământ!
3. Isuse, milostiv Isuse,
îndură-Te din nou de noi,
deschide inimile noastre
la glasul vremilor de-apoi!
Adu şi-n sufletele noastre
al mântuirii răsărit,
din care bucuria noastră
să n-aibă margini, nici sfârşit!
I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 54
Text: Traian Dorz