1. Demult un fiu rătăcitor de acasă a plecat,
Și mult în lume el a colindat!
Averea a pierdut, și singur rămas…
Și atunci la tatăl său, s-a întors acas'!

R: Tată mă iartă; mă întorc ca fiu pierdut!
Ştiu, nu sunt vrednic, pe toate le-am făcut!
/: Dar azi la tin' mă întorc, cu sufletul zdrobit;
O iată-mi tată că mult ți-am greşit! :/

2. Al său părinte l-a zărit încă din depărtări!
Cu dor l-a copleșit de îmbrățișări!
Pe-al său grumaz căzu, și mult l-a sărutat;
Și în dragostea de tată l-a iertat!

R: Tu ai fost mort și acum ai înviat…
Pierdut ai fost, dar astăzi te-am aflat!
/: Și în dragostea ce îți port, acasă te aştept!
O vino fiul meu iubit, te iert! :/

3. Asemeni fiului pierdut și noi am rătăcit
Și la răscruci de drum am zǎbovit!
Prin lume am umblat, cu sufletul pustiu;
Căutând iubirea Tatălui Divin!

R: /:Prin jertfa crucii, păcatele ai spălat!
Și în marea-Ți milă, pe toți Tu ne-ai iertat!
lar azi prin harul Tău… la Tine am venit!
Cu dragostea de Tată, ne-ai primit! :/