1. Nimic, nimic din tot ce sunt
să nu ia locul rugăciunii.
Cât timp eu sunt pe-acest pământ
ea mi-e izvoru-nţelepciunii!

R: Rugăciunea, rugăciunea
ea e-ntâi - e-nțelepciunea
dată de Preasfântul Dumnezeu.
Să-L respir deplin mereu, mereu!

2. Nimic, nimic nu-mi fie-ntâi,
ci rugăciunea cu credinţă,
să-mi fie foc și căpătâi
oriunde-mi mișc a mea fiinţă!

3. Nimic, nimic n-am mai divin
o, Doamne, să-Ţi slujesc mai bine,
ca rugăciunea-n duh senin
când are-ntâietate-n mine!

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 364
- însemnătatea rugăciunii -