1. Omul credincios când cade
sare-ndată spre lumină.
/: Păcătosul şi când şade
e-mbrăcat numai în tină. :/

R: Veghere și rugăciune
şi vom trăi cu-nţelepciune!

2. Doamne, dă-mi deplin putere
să veghez, să merg-nainte
/: mai frumos, fără cădere,
să Te-ascult c-un duh fierbinte! :/

3. Când ispita-mi dă târcoale
şi vrea ca să-mi intre-n viaţă,
/: întărește-mă pe cale,
să n-ajung în stări de ceaţă! :/

4. Eu Te rog, orice mişcare
fie-Ţi sfântă bucurie,
/: Doamne, şi c-un rod mai mare
să alerg spre veşnicie! :/

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 292