1. Credinţa merge înainte
spre o trăire mai cerească
/: adevărată şi fierbinte,
în cel ce-a vrut ca s-o primească! :/

R: /:Credinţa, credinţa! :/

2. Ea face-o singură lucrare:
aduce-n inimă deplină
/: a lui Hristos înfățişare
și-a Duhului Preasfânt lumină! :/

3. O singură credinţă-i dată
de Dumnezeul Sfânt - IUBIRE,
/: aceasta-i cea adevărată
ce dă cereasca înnoire! :/

4. Credinţa naşte unitatea
cu Dumnezeu - când e primită
/: iar rodul ei e-n veci dreptatea
şi pacea-n har nebiruită! :/

5. Credinţa-i soare, dar şi taină
și-o sfântă, clară mărturie.
/: Ea laudă-n cerească haină
pe Dumnezeu, azi şi-n vecie! :/

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 282