1. Fericita nădejde-a răpirii,
a mutării cu Tine, Isus,
e răsplata deplin-a iubirii,
ce Te-aşteaptă c-un dor neapus!
Prin credinţă pricepem, că trupul
cel de tină, schimbat ne va fi,
și cu trupul de slavă, văzduhul,
înspre cerul măreţ vom sui!

2. Ce mulţimi nesfârşite-mbrăcate,
în veșminte de alb strălucit,
din al lumii adânc, vom fi luate,
înspre Tine, o, Mire iubit!
Ce lumini și ce slavă măreaţă,
vor fi-n locul gătit, drag Isus,
în slăvita în veci Dimineaţă,
pentru cei ce-am crezut ce ne-ai spus!

3. Ce cântări vor slăvi veşnic harul
cel adus pentru noi pe pământ,
fără margine fi-va hotarul
fericirii în cerul preasfânt!
Spre slăvita vecie cu Tine,
cu-ale dragostei noastre făclii,
cu cântarea nădejdii depline
Mire Drag, Te-așteptăm ca să vii!

I: volumul 1, cântarea 71