1. Cum soarele-şi trimite fericit
lumina și căldura neoprit
prin ceaţă, sau întunecoşii nori,
aşa ni-i cerul vieţii deseori,
dar, Doamne, darul fie-mi neoprit,
/: deplin sfinţit! :/

R: Lumina şi căldura Ta
nemaioprit, o, Doamne, să le pot purta,
când norii de dureri îmi umplu viaţa mea!

2. Şi norii sunt de un adânc folos,
căci fără ei n-ar fi un rod frumos.
Te rog să faci în mine-aşa cum ştii:
și nori și ceaţă pentru roduri vii,
lucrează, Doamne-n mine cu folos
/: spre-un rod frumos! :/

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 181