1. Când privesc a Ta lucrare,
Doamne, văd cât ești de mare.
Când privesc cu rugăciune,
văd a Ta înţelepciune.
Și Te laud mai cu jar
căci în toate Tu eşti har!
Și cu cât privesc, privesc,
/: Te-nţeleg și Te iubesc, :/
mă închin și-Ţi mulțumesc!
Mă închin, mă închin,
mă închin și-Ţi mulţumesc!

2. Când citesc în Cartea Sfântă,
văd cum lumea se frământă.
Nu mai are-n ea credinţă,
ci necaz și suferinţă.
Nu-i iubire, ci păcat,
pe pământul blestemat.
Totul înţeleg deplin
/: şi-n smerenie mă-nchin, :/
Tatăl meu Ceresc, amin.
Tatăl meu, Tatăl meu,
Tatăl meu Ceresc, amin.

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 168