1. Vin ispitele în roi,
ca să-mi poarte crunt război,
şi să-mi tragă viaţa-n jos
pe pământul păcătos!
Și cum vin pe rând, pe rând,
beznă-mi plouă peste gând,
de nu pot să mai gândesc
ce e drept, frumos, ceresc!

2. Doamne, strig plângând cu-amar:
dă-mi al izbăvirii har!
Toarnă-mi iar în duh puteri,
să trăiesc cum Tu îmi ceri!
Să Te laud, să Te-ascult,
mai adânc, mai-nalt, mai mult!
Ţine-mă deplin, deplin,
pe cărarea Ta, amin.

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 121