1. Necurmata mea dorință:
este-o sfântă biruință,
/: prin credință, :/
peste slaba mea ființă.
Și când vine o-ncercare,
/: Doamne-n harul Tău cel mare :/
dă-mi cereasca Ta salvare!
Amin, amin!

2. Când mă-ndoaie slăbiciunea
și-mi aprinde-amărăciunea,
/: rugăciunea :/
mi-o îndrept spre-nțelepciunea
și spre mila Ta adâncă.
/: Doamne, du-mă iar pe stâncă, :/
să-Ți slujesc c-o stare sfântă!
Amin, amin!

3. Voia Ta dumnezeiască
roada Duhului să-mi crească
/: mai cerească, :/
și din stări tot mai senine,
Doamne, numai pentru Tine
/: să Te pot-nălța mai bine :/
azi și-n veacul care vine!
Amin, amin!

I: Cântările Harului volumul 15 nr. 233