Desluşit să spun Cuvântul,
care l-ai lăsat, Isuse,
cât de tare-ar bate vântul,
să nu uit a-Tale spuse!
Deslușit să spun Scriptura
cum e ea, cum este dată,
orişicât ar arde ura
într-o lume blestemată!
Deslușită e Lumina
azi şi mâine și-n vecie,
cât ar fi de mare tina
pe pământul de urgie.
Desluşit să-mi fie traiul
într-o lume de suspine,
deslușit să-mi fie graiul,
clar să Te înalţ pe Tine!
Desluşită mărturia
despre sfânta unitate.
Vreau să-i trâmbiţez solia
cum e ea-n Eternitate!
Mărturia desluşită
e chemarea mea prin lume,
să pot spune neoprită,
Doamne, slava-Ţi cu renume!