Când pășunea nu e deasă
Și pare ne-ndeajunsă,
Mă încred în promisiunea
Că Isus Tu mă conduci
Când mă simt împrăștiat
Și pierdut în a mea casă.
Navighez pe căi străine,
Dar Tu ești prezent.
Mă-ncred, mă-ncred,
Tu îmi ești îndeajuns!
Te cred, Te cred,
Cred Cuvântul Tău, Isus!
Eu mă las pe brațul care
Mă susține neobosit,
Și mă lupt cu o putere
Cultivată în ascuns,
Când în liniște aud cum
Șoapta Duhului mă cheamă
Să m-apropii înc-o dată,
Să mă mai ridic o dată.
Câteodată tot ce mai am
Sunt cuvintele șoptite,
Și puterea mi-o găsesc
În suspine negrăite.
/:Duhul Sfânt se mișcă
Și lucrează acum.  :/