1. Frumuseţea credinţei născută
din Eternul Părinte Divin,
ea întâi e în vorbă tăcută,
/: dar lumina-i se vede deplin! :/

R: Credinţa, credinţa
ne dă biruinţa,
/: când ne umple fiinţa! :/

2. Și crescând e mai clară în toate,
căci e viu, tot ce dă Dumnezeu,
înspre cer, ca să zboare ea poate
/: cu avânt neoprit fără greu! :/

3. Cine are credinţa cea vie
poartă chipul cel sfânt și frumos,
iar trăirea-i deplin mărturie,
/: pentru Mirele Veșnic, HRISTOS! :/

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 12