Către mai-marele cântăreţilor: către Iedutun. Un psalm al lui David
Psalmii 39:1 Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.”
Psalmii 39:2 Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
Psalmii 39:3 Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia, şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
Psalmii 39:4 „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt!”
Psalmii 39:5 Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. (Oprire) Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
Psalmii 39:6 Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori şi nu ştie cine le va lua.
Psalmii 39:7 Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.
Psalmii 39:8 Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
Psalmii 39:9 Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
Psalmii 39:10 Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
Psalmii 39:11 Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui; îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
Psalmii 39:12 Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.
Psalmii 39:13 Abate-Ţi privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu!
Strofă 1
Eu tac acum și pun frâu gurii cât stă cel rău în fața mea, chiar dacă sunt nenorocit și inima din piept mi-e grea.
Refren 1
Măcar arată-mi, Doamne Sfinte, cât este viața mea de lungă. Zăresc firav un lat de palmă, dar e destul ca să-mi ajungă.
Strofă 2
Doar o suflare este omul, oricât de bine el s-ar ține, se tot frământă, tot adună, fără să știe pentru cine.
Refren 2
În Tine Doamne, mi-e nădejdea, numai spre Mâna Ta privesc! Stau mut aici, nu deschid gura, mă țin să nu mă prăbușesc.
Strofă 3
Ia Tu povara de pe mine că sufletul din trup îmi iese, atât mai am, o rugăciune și lângă ea am o nădejde!
Refren 3
Primește-mi lacrimile, Doamne, și fie-Ți milă și de mine, să scap de vremea asta rea, să prind și eu vremuri mai bune...
Strofă 4
Nimic nu sunt în fața Ta, aud prin jur cuvinte grele, nebunii râd de bucurie că m-au ajuns zilele rele.
Refren 4
Stau mut în fața Ta, Părinte, iar sufletu-mi rănit se zbate... Ar vrea să mai rămână-o vreme, dar să și plece mai departe.
Strofă 5
Totuși eu tac, și pun frâu gurii cât stă cel rău 'naintea mea, să nu-Ți zgornesc divina milă cu vorbe ce-ar putea strica.
Refren 5
În Tine Doamne, mi-e nădejdea, numai spre Mâna Ta privesc! Stau mut aici, nu deschid gura, mă țin să nu mă prăbușesc!
Strofă 1
Eu tac acum și pun frâu gurii cât stă cel rău în fața mea, chiar dacă sunt nenorocit și inima din piept mi-e grea.
Refren 1
Măcar arată-mi, Doamne Sfinte, cât este viața mea de lungă. Zăresc firav un lat de palmă, dar e destul ca să-mi ajungă.
Strofă 2
Doar o suflare este omul, oricât de bine el s-ar ține, se tot frământă, tot adună, fără să știe pentru cine.
Refren 2
În Tine Doamne, mi-e nădejdea, numai spre Mâna Ta privesc! Stau mut aici, nu deschid gura, mă țin să nu mă prăbușesc.
Strofă 3
Ia Tu povara de pe mine că sufletul din trup îmi iese, atât mai am, o rugăciune și lângă ea am o nădejde!
Refren 3
Primește-mi lacrimile, Doamne, și fie-Ți milă și de mine, să scap de vremea asta rea, să prind și eu vremuri mai bune...
Strofă 4
Nimic nu sunt în fața Ta, aud prin jur cuvinte grele, nebunii râd de bucurie că m-au ajuns zilele rele.
Refren 4
Stau mut în fața Ta, Părinte, iar sufletu-mi rănit se zbate... Ar vrea să mai rămână-o vreme, dar să și plece mai departe.
Strofă 5
Totuși eu tac, și pun frâu gurii cât stă cel rău 'naintea mea, să nu-Ți zgornesc divina milă cu vorbe ce-ar putea strica.
Refren 5
În Tine Doamne, mi-e nădejdea, numai spre Mâna Ta privesc! Stau mut aici, nu deschid gura, mă țin să nu mă prăbușesc!
1 / 1▲
1. Eu tac acum și pun frâu gurii
cât stă cel rău în fața mea,
chiar dacă sunt nenorocit
și inima din piept mi-e grea.
R1: Măcar arată-mi, Doamne Sfinte,
cât este viața mea de lungă.
Zăresc firav un lat de palmă,
dar e destul ca să-mi ajungă.
2. Doar o suflare este omul,
oricât de bine el s-ar ține,
se tot frământă, tot adună,
fără să știe pentru cine.
R2: În Tine Doamne, mi-e nădejdea,
numai spre Mâna Ta privesc!
Stau mut aici, nu deschid gura,
mă țin să nu mă prăbușesc.
3. Ia Tu povara de pe mine
că sufletul din trup îmi iese,
atât mai am, o rugăciune
și lângă ea am o nădejde!
R3: Primește-mi lacrimile, Doamne,
și fie-Ți milă și de mine,
să scap de vremea asta rea,
să prind și eu vremuri mai bune...
4. Nimic nu sunt în fața Ta,
aud prin jur cuvinte grele,
nebunii râd de bucurie
că m-au ajuns zilele rele.
R4: Stau mut în fața Ta, Părinte,
iar sufletu-mi rănit se zbate...
Ar vrea să mai rămână-o vreme,
dar să și plece mai departe.
5. Totuși eu tac, și pun frâu gurii
cât stă cel rău 'naintea mea,
să nu-Ți zgornesc divina milă
cu vorbe ce-ar putea strica.
R5: În Tine Doamne, mi-e nădejdea,
numai spre Mâna Ta privesc!
Stau mut aici, nu deschid gura,
mă țin să nu mă prăbușesc!
I: Versuri: Mina Ianovici
Muzică: Mirela Neagu
https://youtu. be/pu2QkSITNkw? si=vIP23_AcblHuh9eX
Isaia 12:2Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.”