Salomeea Stoica V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 [V1] Eu tac acum și pun frâu gurii cât stă cel rău în fața mea, chiar dacă sunt nenorocit și inima din piept mi-e grea. [C1] Măcar arată-mi, Doamne Sfinte, cât este viața mea de lungă. Zăresc firav un lat de palmă, dar e destul ca să-mi ajungă. [V2] Doar o suflare este omul, oricât de bine el s-ar ține, se tot frământă, tot adună, fără să știe pentru cine. [C2] În Tine Doamne, mi-e nădejdea, numai spre Mâna Ta privesc! Stau mut aici, nu deschid gura, mă țin să nu mă prăbușesc. [V3] Ia Tu povara de pe mine că sufletul din trup îmi iese, atât mai am, o rugăciune și lângă ea am o nădejde! [C3] Primește-mi lacrimile, Doamne, și fie-Ți milă și de mine, să scap de vremea asta rea, să prind și eu vremuri mai bune... [V4] Nimic nu sunt în fața Ta, aud prin jur cuvinte grele, nebunii râd de bucurie că m-au ajuns zilele rele. [C4] Stau mut în fața Ta, Părinte, iar sufletu-mi rănit se zbate... Ar vrea să mai rămână-o vreme, dar să și plece mai departe. [V5] Totuși eu tac, și pun frâu gurii cât stă cel rău 'naintea mea, să nu-Ți zgornesc divina milă cu vorbe ce-ar putea strica. [C5] În Tine Doamne, mi-e nădejdea, numai spre Mâna Ta privesc! Stau mut aici, nu deschid gura, mă țin să nu mă prăbușesc!