Câtă fericire, câtă împlinire Doamne Tu-aduci sufletului meu, Îți aduc mărire, cinste, mulțumire, Înălțat și mare Dumnezeu.
Refren
/:O, ce har să fiu cu Tine Zi de zi și ceas de ceas, Ești al meu pentru vecie Eu de Tine nu mă las. :/
Strofă 2
Și în vreme bună, dar și în furtună, Lângă mine totdeauna ești, Și atunci când tună, și când nori se-aduna Doamne cu-al Tău Braț mă ocrotești.
Strofă 3
Tu-mi ești fericirea, Tu-mi ești împlinirea, Tu-mi ești cel mai scump aicea jos, Te slăvesc Părinte, prin cântări preasfinte Prieten scump și minunat Hristos.
Strofă 4
Și în bogăție, și în sărăcie Niciodată nu mă părăsești, Tu-mi ești apă vie, oază în pustie Mă veghezi mereu și mă-ntărești.
Strofă 1
Câtă fericire, câtă împlinire Doamne Tu-aduci sufletului meu, Îți aduc mărire, cinste, mulțumire, Înălțat și mare Dumnezeu.
Refren
/:O, ce har să fiu cu Tine Zi de zi și ceas de ceas, Ești al meu pentru vecie Eu de Tine nu mă las. :/
Strofă 2
Și în vreme bună, dar și în furtună, Lângă mine totdeauna ești, Și atunci când tună, și când nori se-aduna Doamne cu-al Tău Braț mă ocrotești.
Strofă 3
Tu-mi ești fericirea, Tu-mi ești împlinirea, Tu-mi ești cel mai scump aicea jos, Te slăvesc Părinte, prin cântări preasfinte Prieten scump și minunat Hristos.
Strofă 4
Și în bogăție, și în sărăcie Niciodată nu mă părăsești, Tu-mi ești apă vie, oază în pustie Mă veghezi mereu și mă-ntărești.
1 / 1▲
1. Câtă fericire, câtă împlinire
Doamne Tu-aduci sufletului meu,
Îți aduc mărire, cinste, mulțumire,
Înălțat și mare Dumnezeu.
R: /:O, ce har să fiu cu Tine
Zi de zi și ceas de ceas,
Ești al meu pentru vecie
Eu de Tine nu mă las. :/
2. Și în vreme bună, dar și în furtună,
Lângă mine totdeauna ești,
Și atunci când tună, și când nori se-aduna
Doamne cu-al Tău Braț mă ocrotești.
3. Tu-mi ești fericirea, Tu-mi ești împlinirea,
Tu-mi ești cel mai scump aicea jos,
Te slăvesc Părinte, prin cântări preasfinte
Prieten scump și minunat Hristos.
4. Și în bogăție, și în sărăcie
Niciodată nu mă părăsești,
Tu-mi ești apă vie, oază în pustie
Mă veghezi mereu și mă-ntărești.
Romani 2:1Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.