Sunt trist ades şi-s mistuit de doruri
Și viața-mi pare fără sens, mă simt străin
Și caut o mângâiere ṣi șoapta Ta o aștept Isus.
Când te-am chemat lipsit de-orice speranță,
Tu mi-ai șoptit "Aicea sunt" ṣi pașii mei Atunci cu siguranță au pornit iarăși cu avânt.
Când crunt lovit de cruda vieții soartă,
Întins pe pat zăceam stingher,
Susurul blând și dulcea-Ți blândă șoaptă,
Ma-mbărbătat iarăși sa sper.
La căpătâi, când nu aveam pe nimeni,
Tu m-ai vegheat în ceasul greu,
Și când suspinul meu nu avea margini, Mi-ai amintit Calvarul Tău.
Îți sunt dator și viața mea întreagă,
La crucea Ta vreau s-o jertfesc,
Și lauda mea, vreau cerul s-o atragă,
Și-odată în cer să Te întâlnesc.
Dar până când vei reveni Isuse
Ca să-Ți răpești tot ce-i al Tău,
Nu-Ți cer nimic în greul ce-l voi duce,
Doar șoapta Ta, s-o simt mereu.