1. De zicem că suntem cu-adevărat,
preasfântul, unic Trup al lui Hristos,
/: se vede-n noi deplin şi minunat, (bis)
în toate, chipul Lui mai luminos? :/

2. Se vede blânda Lui trăire clar,
în trup și-n duh, când trecem pe pământ;
/: se vede-al dragostei puternic jar (bis)
cum sfânt ne-aprinde faptă și cuvânt? :/

3. Se vede unitatea cea de cer,
desăvârșit în noi, când ne-ntâlnim,
/: iar părtășia noastră-i adevăr, (bis)
şi pentru lumea-n care-acum trăim? :/

4. Se vede-oricând că suntem dezlegaţi
de tot ce pe pământ s-a zămislit,
/: și-n stări cerești am fost întregi mutaţi, (bis)
ascunși în Domnul nostru preaiubit? :/

5. De zicem că suntem din Dumnezeu,
și contopiţi în Trupul lui Hristos,
/: aici nu sunt nici grec și nici iudeu, (bis)
ci felul cerului cel preafrumos! :/

I: Cântările Harului, volumul 10, cântarea 176