1. Iar mi-ndrept spre Tine ruga,
Dumnezeul meu Cel Drept,
și-ajutorul milei Tale
cu-nsetare îl aștept!
Căci vrăjmaşul, fără tihnă,
suflă vântul său cumplit
de ispită şi de teamă,
să mă vadă risipit!

2. Iar spre Tine-nalț credinţa,
Tatăl meu din cer Preasfânt,
harul viu al izbăvirii
dă-mi-l azi când mă frământ!
Cel vrăjmaş să n-aibă-n sine
bucuria că m-a-nvins.
De ruşine să rămână
cu tot lațul său întins!

3. Iar în mâna Ta cea tare,
viaţa mi-o încredinţez,
înnoieşte-mi stăruința
ca să pot să-naintez!
Și c-o stare mai fierbinte
să Te-ascult și să-Ţi slujesc,
Doamne, Numele Tău veșnic,
pururea să-L preamăresc!

I: Cântările Harului, volumul 9, cântarea 186
- rugăciune -