1. În liniștea nopții, întunericul frânt
Se-așterne sub cerul senin
Și-un falnic luceafăr se-nalță-n văzduh,
E semn al soliei divin,
Că din înălțimi a lăsat nemurirea
Prințul mult așteptat, Fiul de Rege,
Ca să dezlege lumea de chin și păcat.

R: S-a întrupat din slavă Nemurirea
În chip de Copil Sfânt, curat și umil,
În lume-a coborât Iubirea,
Să moară în locul meu Mesia!

2. În neguri de-abis zbuciumat,
Un Irod Îl caută și-acum pe Isus,
Dar nu e-n palate, pe tron de argint,
Ci-n suflet de om e ascuns,
Să aducă lumină în loc de întuneric,
De glorie S-a dezbrăcat,
Mântuitorul viața ne-a dat,
Din moarte ne-a răscumpărat.