Ce noapte blândă și frumoasă
E noaptea-n care S-a născut
Cel blând și bun și plin de milă,
Cel făr’ sfârșit și început!
O, ce cântare minunată,
Trimise Tatăl pân’ la noi!
Întregul cer înconjurară
Micuțul staul pentru oi.
Maria Îl ținea la piept,
Copilu-I fiind și Domn era.
Parcă se-oprise timpu-n loc,
Când plânsu-I de copil cânta.
Cu brațele-mplântate-n cer,
Păstori și magi Îl proclamau
Pe primul Prunc, Emanuel,
Pământ cu cer Îl atingeau.