1. Te–ai coborât din ceruri,
Pruncuşor divin,
Aducând cu Tine iubire şi alin,
Îţi mulţumesc că Te–ai născut
Azi şi–n inima mea
De–aceea, eu Te voi lăuda!

2. O stea a fost de–ajuns să ştiu,
Că Pruncușorul sfânt e viu,
Doar o lumină sus pe cer
A dezvelit acest mister,
Doar glasul miilor de sfinţi
Din cer se auzea: „Slăviţi
Pe Prinţul veşniciilor,
Mai Marele Regilor! “

B: /:În inima mea Te primesc,
Căci Te iubesc, Scump Prunc ceresc!
Doar Tu eşti tot ce am mai preţios! :/

3. Un zâmbet sfânt din cer veghea
Pe Pruncuşorul ce plângea,
Căci frigul nopţii a–ndurat
Pe paiele ce–I erau pat,
Numai suflarea vitelor
L–a încălzit pe Pruncuşor,
Iar vântul ce sufla uşor
L–a mângâiat pe Salvator!