1. Pe drum de noapte, prin câmpii,
spre ce liman te duci, fecioară?
Spre Betleem, purtând povară.
/: Spre Betleem, spre Betleem,
purtând un Salvator suprem. :/

2. Spre ce ținut de slavă nins
zburați, voi îngeri, printre stele?
Spre Betleem, în zile grele.
/: Spre Betleem, spre Betleem,
să ducem un mesaj suprem. :/

3. Spre ce minune, voi păstori,
porniți prin beznă, fără frică?
Spre Betleem, spre ieslea mică.
/: Spre Betleem, spre Betleem,
spre veșnicul Păstor suprem. :/

4. Spre ce oraș zoriți, voi magi,
c-un dor ce inima vă umple?
Spre Betleem, cu daruri scumpe,
/: spre Betleem, spre Betleem,
spre slava unui Mag suprem. :/

5. Veniți și voi, prieteni dragi,
veniți cu noi pe calea strâmtă,
spre Betleem, spre ieslea sfântă,
/: spre Betleem, spre Betleem,
spre Pruncul Salvator Suprem. :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 362.
Autor text: Costache Ioanid