1. Pune-mi lauda pe buze
şi în inimă cu foc,
/: pentru Tine, Domnul Slavei,
neoprit, în orice loc. :/

R1: Să-Ţi înalţ frumuseţea sfântă
şi iubirea-Ţi jar nestins,
şi-adevărul cel puternic,
din cuprins spre necuprins.

2. Pune-mi lauda-Ţi pe buze
şi-nnoieşte-o necurmat,
/: căci ești vrednic, vrednic, Doamne,
să fii veşnic lăudat! :/

R2: Cine-a mai plătit ca Tine
preţ mai sfânt şi mai deplin,
să-mi deschidă fericită
uşa cerului senin?

3. Pune-mi lauda-Ți pe buze,
mir de nard în sfânt şuvoi,
/: să înmiresmeze-ntruna,
pentru Tine, oameni noi. :/

R3: Pune-mi lauda-Ți pe buze
și în suflet sfântu-i har,
să Te cânte, să Te-nalţe
din hotar spre nehotar.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 368