1. Ca o punte de lumină
şi iubire-i cântul meu,
pentru toţi, spre Tine, Doamne,
din orice hotar - mereu.
Nici prăpăstii şi nici ape
şi nici ziduri, câte-ar fi,
din întinsurile lumii,
să nu poată a-l opri.

2. Ca o flacără ce suie
spre al cerului întins,
pentru toţi, din orice parte,
fie cântul meu aprins.
Nici furtuni, nici ploi vrăjmaşe,
cât de multe și de reci,
în sălbatică furie -
să nu-l poată stinge-n veci.

3. Ca aripile de îngeri,
care zboară-nalt și sfânt,
pentru toţi, în orice vreme,
fie neopritu-mi cânt.
Din vibrarea lui senină
să Te vezi mai limpezit,
Tu şi harul Tău cel veşnic -
Dumnezeul meu slăvit.

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 371