1. De nu trăiesc întreg Cuvântul
lui Dumnezeu cel minunat,
/: şi nu-mi înflăcărez avântul
spre ceruri - părăsind pământul,
nu sunt creştin cu-adevărat. :/

2. De nu dau cel dintâi iubirii
un loc în inimă deplin,
/: şi toată frământarea firii
s-o ţin pe crucea răstignirii,
nu sunt cu-adevărat creştin. :/

3. De nu alerg cu stăruință
pe drumul cerului curat,
/: printr-o adâncă nevoinţă
mereu să pot spori-n credinţă,
nu sunt creştin cu-adevărat. :/

4. De nu-mi înflăcărez speranța
spre Cel ce vine iar, divin,
/: se stinge-n mine cutezanța
în ce mi-a spus n-am siguranţa,
și nu-s cu-adevărat creştin. :/

5. O, Dumnezeul Jertfei sfinte,
şi-al harului cel nesecat,
/: lucrează-n mine mai fierbinte,
ca să Te-ascult, s-alerg-nainte
să fiu creştin cu-adevărat! :/

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 388