1. Unde-i dezmierdarea lumii,
unde-i nălucirea sa,
unde-i aurul și-argintul,
unde-i tot ce-a fost În ea?
Toate sunt țărână, toate
umbră și cenușă sunt,
iată, câte duce omul
când se duce spre mormânt!

R: /:Numai harul :/ lui Isus
/: însoțește :/ până Sus,
/: numai cel ce l-a slujit
e bogat și fericit. :/

2. lată, cum a zis proorocul:
țărnă și cenușă sunt!
Luați seama ce s-alege
de toți oamenii-n mormânt.
Care este împăratul,
sau oșteanul cel mai mic,
sau bogatul sau săracul,
toți ajung Ia fel: - nimic!

3. Plânge și te tânguiește
pentru-al tău păcat acum
și cu Dumnezeu te-mpacă
până ești cu El pe drum,
că dac-ai ajuns Ia moarte
ne-mpăcat cu Dumnezeu,
nu-ti rămâne decât chinul
cel mai lung și cel mai greu.

I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 360.
Autor text: Traian Dorz.