Mare plâns și tânguire și suspin și vaiet greu este despărțirea morții celui fără Dumnezeu. Dar cântare și iubire și-adormire-n somn frumos și-o trezire-n rai e moartea celui ce-are pe Hristos.
Refren
Ce folos de tot ce-i jos, dacă mori fără Hristos, ce folos de tot ce-ai strâns, dacă mergi în chin și-n plâns?
Strofă 2
Iad și pierdere e viața celui fără Dumnezeu, după el rămân la moarte numai chin și blestem greu. Însă rai și roadă-i viața celui ce-are pe Hristos, după el rămâne-n lume drum curat și chip frumos.
Strofă 3
Văzând mortul care zace, toți să ne-ngrijim de-acum, să ne pregătim spre ceruri bine, cel din urmă drum. Ca să n-avem tânguire, ci cântare la sfârșit, să nu mergem la osândă, ci la raiul fericit.
Strofă 1
Mare plâns și tânguire și suspin și vaiet greu este despărțirea morții celui fără Dumnezeu. Dar cântare și iubire și-adormire-n somn frumos și-o trezire-n rai e moartea celui ce-are pe Hristos.
Refren
Ce folos de tot ce-i jos, dacă mori fără Hristos, ce folos de tot ce-ai strâns, dacă mergi în chin și-n plâns?
Strofă 2
Iad și pierdere e viața celui fără Dumnezeu, după el rămân la moarte numai chin și blestem greu. Însă rai și roadă-i viața celui ce-are pe Hristos, după el rămâne-n lume drum curat și chip frumos.
Strofă 3
Văzând mortul care zace, toți să ne-ngrijim de-acum, să ne pregătim spre ceruri bine, cel din urmă drum. Ca să n-avem tânguire, ci cântare la sfârșit, să nu mergem la osândă, ci la raiul fericit.
1 / 1▲
1. Mare plâns și tânguire
și suspin și vaiet greu
este despărțirea morții
celui fără Dumnezeu.
Dar cântare și iubire
și-adormire-n somn frumos
și-o trezire-n rai e moartea
celui ce-are pe Hristos.
R: Ce folos de tot ce-i jos,
dacă mori fără Hristos,
ce folos de tot ce-ai strâns,
dacă mergi în chin și-n plâns?
2. Iad și pierdere e viața
celui fără Dumnezeu,
după el rămân la moarte
numai chin și blestem greu.
Însă rai și roadă-i viața
celui ce-are pe Hristos,
după el rămâne-n lume
drum curat și chip frumos.
3. Văzând mortul care zace,
toți să ne-ngrijim de-acum,
să ne pregătim spre ceruri
bine, cel din urmă drum.
Ca să n-avem tânguire,
ci cântare la sfârșit,
să nu mergem la osândă,
ci la raiul fericit.
I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 341.
Autor text: Traian Dorz.