1. Tot mai mare simt nevoia
După Tine, scump Isus,
Cu cât valul încercării
Se ridică și mai sus.
Tot mai mult alerg la harul
Tău cel binecuvântat,
Cu cât m-ameninţă focul
De-ndoieli şi de păcat.

2. Tot mai arsă-mi este setea
După sfântul Tău Cuvânt,
Cu cât mai sporită-i lupta
Ce m-atrage spre pământ.
Tot mai cald în rugăciune
Îmi vărs sufletul trudit,
Cu cât mai adânc săgeata
Fărdelegii m-a rănit.

3. Tot mai strâns mă vreau în mâna
Dragostei ce m-a cuprins,
Cu cât vântu-i mai puternic,
Și-ar vrea să mă vadă-nvins.
Crește-mi necurmat, Isuse,
Dorul să fiu doar al Tău,
Cu cât mai desăvârşită
Este ura celui rău.

I: Cântările Harului, volumul 5,
cântarea 12