R: Iată Omul!
Ce dragoste văd în ochii Săi!
Iată Omul!
Și-n loc să mă urască
El se roagă pentru mine:
„Tată, iartă-i! Tată, iartă-i!”

1. Stând la umbra crucii, privesc în ochii Săi
Cine-I oare Acesta?
Ce ură-n jurul Lui!
Și rănile-I încep să mă doară
Simt că e un Om nevinovat.
Cândva mulțime-aceasta în urma Lui umbla,
Văzând minuni și semne, mâncând din pâinea Sa,
Dar, astăzi, Îl lovesc și Îl scuipă.
Mă-ntreb de e oare vinovat.

R: Iată Omul!
Ce dragoste văd în ochii Săi!
Iată Omul!
Și-n loc să mă urască
El se roagă pentru mine:
„Tată, iartă-i! Tată, iartă-i!”

2. Privind în ochii Lui, știu, acum, și simt
Că pentru mine rabdă coroana grea de spini.
Și rănile-I încep să mă doară.
Știu de Dumnezeul întrupat.

R: Iată Omul!
Ce dragoste văd în ochii Săi!
Iată Omul!
Și-n loc să mă urască
El se roagă pentru mine:
„Tată, iartă-i! Tată, iartă-i!”

B: Știu și simt!
E prețul pentru mine
Și fiecare rană e a mea.
Privirea Lui îmi spune să mă despart de lume,
Să intru, acum, în moștenirea Sa.

R: /:Iată Omul!
Ce dragoste văd în ochii Săi!
Iată Omul!
ȘI-n loc să mă urască
El se roagă pentru mine:
„Tată, iartă-i! Tată, iartă-i!” :/