Nu pot uita vreodată Iubirea arătată de Isus; M-a-mbrăcat în haine albe A pus pe mine podoabele din cer! El mi-a dat haină de Nuntă Ce privirea o încântă orişicui Şi în mine, a pus o taină: E iubirea arătată omului!
Refren
/:Trăiască Domnul, El este Stânca mea În care mă încred! Trăiască Domnul, El este Stânca mea şi Cetăţuia mea! :/
Strofă 2
Şi viaţa când va trece, Nu vreau să-mi fie rece inima, Că vreau să-I cânt iubirea La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat! Dumnezeu îmi dă tărie Să Îi cânt cu bucurie numai Lui, În necaz şi clipe grele, Îmi trimite mângâiere, Harul Lui!
Strofă 1
Nu pot uita vreodată Iubirea arătată de Isus; M-a-mbrăcat în haine albe A pus pe mine podoabele din cer! El mi-a dat haină de Nuntă Ce privirea o încântă orişicui Şi în mine, a pus o taină: E iubirea arătată omului!
Refren
/:Trăiască Domnul, El este Stânca mea În care mă încred! Trăiască Domnul, El este Stânca mea şi Cetăţuia mea! :/
Strofă 2
Şi viaţa când va trece, Nu vreau să-mi fie rece inima, Că vreau să-I cânt iubirea La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat! Dumnezeu îmi dă tărie Să Îi cânt cu bucurie numai Lui, În necaz şi clipe grele, Îmi trimite mângâiere, Harul Lui!
1 / 1▲
1. Nu pot uita vreodată
Iubirea arătată de Isus;
M-a-mbrăcat în haine albe
A pus pe mine podoabele din cer!
El mi-a dat haină de Nuntă
Ce privirea o încântă orişicui
Şi în mine, a pus o taină:
E iubirea arătată omului!
R: /:Trăiască Domnul,
El este Stânca mea
În care mă încred!
Trăiască Domnul,
El este Stânca mea şi Cetăţuia mea! :/
2. Şi viaţa când va trece,
Nu vreau să-mi fie rece inima,
Că vreau să-I cânt iubirea
La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat!
Dumnezeu îmi dă tărie
Să Îi cânt cu bucurie numai Lui,
În necaz şi clipe grele,
Îmi trimite mângâiere, Harul Lui!