1. În casa Stăpânului meu
Sunt vase de cinste și-ocară.
El este Olarul, iar lutul sunt eu
Și vasului dă formă rară.

R: În mine deplin fă-Ți lucrarea,
O vorbă măcar nu-am să spun.
Când norii-mi întunecă zarea,
Accept voia Ta, Doamne bun!

2. O mână de lut frământat,
De-Acel ce-a creat veșnicia.
În lumea robită de negrul păcat,
Cu cinste îți poartă solia.

3. Cioplește în mine cât vrei
Și ține-mă, Doamne, sub daltă. .
Sunt plin de zgură, mai sar scântei,
Dar Tu, fă-Ți lucrarea, o, Tată!

4. Doar vasele sfinte vor sta,
În ceruri la masă cu Domnul.
Acceptă durerea si nu murmura
Când El încălzește cuptorul.

R: În mine deplin fă-Ți lucrarea,
O vorbă măcar nu-am să spun.
Când norii-mi întunecă zarea,
Accept voia Ta, Doamne bun.
Acolo, în casa ce-a nouă,
La Tine-n eternul palat,
Privi-voi cu ochii în rouă,
Splendoarea ce n-am meritat.