1. Cu pași de îndurare îmi urmărești ființa,
cu mâna de iubire mă însoțești pe drum.
Când piedici am în cale, Tu îmi mărești credința,
/: ce munții îi strămută și-n veacul de acum :/

R: Privirea Ta sublimă, nespusa Ta iubire,
decât oricare mamă, ori frate mai presus,
mă fac să gust din harul cel fără mărginire,
cu ochii către slava ce-a coborât de sus.

2. N-aș fi crezut în suflet, în rai, în veșnicie,
de n-ai fi Tu în mine miracol fericit.
O mare liniștită de har, de bucurie,
/: ce-mi poartă singur barca spre țărmul năzuit :/

3. Șuvoaie și șuvoaie, curg ape peste mine.
Țâșnesc apoi din mine spre tronul preaînalt E harul Tău din care nu mă va smulge nimeni
/: și care mă va duce spre țărmul celălalt :/