Viorel Manolache V1 C V2 C V3 C [V1] Cu pași de îndurare îmi urmărești ființa, cu mâna de iubire mă însoțești pe drum. Când piedici am în cale, Tu îmi mărești credința, /: ce munții îi strămută și-n veacul de acum :/ [C] Privirea Ta sublimă, nespusa Ta iubire, decât oricare mamă, ori frate mai presus, mă fac să gust din harul cel fără mărginire, cu ochii către slava ce-a coborât de sus. [V2] N-aș fi crezut în suflet, în rai, în veșnicie, de n-ai fi Tu în mine miracol fericit. O mare liniștită de har, de bucurie, /: ce-mi poartă singur barca spre țărmul năzuit :/ [V3] Șuvoaie și șuvoaie, curg ape peste mine. Țâșnesc apoi din mine spre tronul preaînalt E harul Tău din care nu mă va smulge nimeni /: și care mă va duce spre țărmul celălalt :/