1. Trăiam fără nădejde, fără de Dumnezeu,
În întuneric, făcând ce-i rău
Dar iată că la mine un om pribeag veni
Cu glas duios și dulce mi-a vorbit:

R: Vin’ acasă, fiu pierdut,
Aici găsești iertare, vieții tale scut
Las’ lumea azi și vină acum
Deci, grăbește până nu e prea târziu!

2. Eu am venit atunci, plângând ‘naintea Sa
Să-mi dea iertare și pacea Sa
De-atunci eu cânt întruna, și-L laud pe Dumnezeu
Că a luat povara și jugul greu

3. N-auzi și tu chemarea, prietenul meu drag,
Căci Domnui Isus te-așteaptă-n prag?
Pe cruce la Golgota, ca să fii mântuit,
Purtând a ta povară El a murit