1. Te chem, Te caut, Te strig disperat: „Unde ești Doamne, de nu mă mai auzi?
Căci eu sunt singur, de noapte înconjurat, Te strig în ajutor, dar nu-mi răspunzi!”
Și, când să mă înghită disperarea... Am simțit brațul Lui în ajutor,
M-a înconjurat și m-a spălat de mine și Mi-a vorbit cu glas alinător:
„O clipă Te-am lăsat copil iubit, dar am vegheat mereu asupra ta,
De palma Mea să știi că te-am lipit, căci Eu sunt Domnul, Moștenirea ta!”

2. În valea disperării nu-i mai nimeni, dacă a trecut Isus Cristos pe acol’
Nu mai sunt lacrimi, nici suspine și niciun suflet nu rămâne gol,
El vindecă și dă eliberare, tot răul de pe trup neputincios,
Te spală și te îmbracă în iubire, ca să pășești spre ceruri glorios!

R: Cu palma-Ți mă înconjori și mă-ncălzești cu mâna Ta,
Ce frumos, Dumnezeu, Tu poți fi!

3. Și-ai frânt în mine zbuciumul din noapte, furtuna trupului s-a risipit
Te-aud cum mă tot strigi prin sfinte șoapte: „Vino acas’ copilul Meu iubit!”
Nu mai e nimeni să-mi aducă vină, să-mi frângă sufletul ce Ți l-am dat
Când de la Tine am primit lumină, și toată ființa Ție Ți-am predat.
Te-ai dat pe Tine în schimbul vieții mele, ca să-mi răscumperi ființa către Cer
Să mă conduci la casa dintre stele, în Paradisul dragostei din cer.