1. Aud cântarea ta prin noaptea tot mai grea
Și-o lacrimă de dor străluce-n ochii tăi.
Cu lanțuri te-au legat, și-n peșteri te-au ascuns,
Dar cine ar putea dragostea ta s-o ia?

R1: Biserică, mireasa Mea, să vin la tine-n taină-aș vrea,
Cuvinte sfinte să-ți șoptesc, plânsul greu să ți-l opresc.
Să trec prin stânca de granit, să mângâi trupul tău lovit,
Și-apoi să te ridic să zbori înspre țara fără nori.

2. Te văd pornind cu greu... soldați în jurul tău;
Convoiul va pleca noaptea-n Siberia.
Văzduhul străbătând, vin duhuri din Adânc
Și lupta ce-a-nceput mai tare-i ca oricând.

R2: Biserică, mireasa Mea, Mă rog pentru credința ta.
Căci iadu-ntreg s-a ridicat, și pământul e-ncercat.
Și-aș vrea să-ți dau din Duhul Meu, să-nfrunți puterea celui rău,
Căci noapte mult nu va mai fi: zorii iar vor răsări.

3. Te văd, mireasa Mea, odată peste ani,
Când totul s-a sfârșit și-acasă ai venit.
Când ceru-ntreg va sta uimit în fața ta,
Cununa ce-ai primit în veci va străluci.

R3: Biserică, mireasa Mea, tu ești cea mai frumoasă stea.
Că pentru viața ce ți-am dat, totu-n urmă ai lăsat.
Prin frig, bătăi și închisori, și-n fața morții-adeseori,
Pe urma Mirelui iubit ai răbdat și-ai biruit.