I: Mi m

1. Privesc cum lucrătorii
Pe ogor au obosit.
Neghina ia amploare
În grâu a încolțit.
Trudiții lucrători
Se întorc spre casă,
Arși de năduful zilei
Cu inimi bucuroase.

R: /: Se lasă noaptea pe pământ,
Sfârșește lucru-n sfânta vie.
La umbră mulți au adormit,
Spunând "Stăpânul întârzie,
El zăbovește, nu mai vine"
Acceptă mulți șoapte străine,
Și scufundați în amorțeală
Vor plânge mulți la ușă afară: /

2. Privește-o clipă în urmă
Câți snopi ai adunat?
Răspuns trebuie să ai
La tot ce ai lucrat.
Nu stați în nepăsare,
Veniți la lucru-n vie.
Lucrați cu dăruire,
Căci vremea e târzie.

3. Priviți la holda plină
Cum unduie în vânt.
Cu milă ridicați
Pe-acel căzut, înfrânt.
Lăsați în grâu neghina,
Lăsați-o, așa e scris.
Până în ziua sfântă
A marelui seceriș.

4. Stăpânul își va strânge
Tot grâul în hambar.
Neghina-n foc va arde
Tot ce-i firesc, murdar.
Veniți în ultim ceas
Și plata veți primi,
Când lucrul va fi gata
Stăpânul va veni.