La Tine caut, Doamne, adăpost,
Când sufletul mi-e singur și mâhnit.
Când de-ndoieli și teamă sunt chinuit,
Și viața fără Tine n-are rost.
La umbra Ta-i alin și mângâiere
Fără Tine viața mea nu are rost,
De nu-ncetez iubirea Ta a cere
E că doar ea prin har, mi-e adăpost.
La Tine caut, Doamne, înțelepciune,
Când gândul meu se zbuciumă din greu.
Când mă apasă doar păcatul meu,
Și viața fără Tine-i o genune.
La Tine caut Doamne liniștire
Când dorul meu de Tine sângerează.
Când amintirea din trecut e trează,
Și nu mai am un dram de fericire.