Precum cocorii-n zbor spre zări albastre Se 'nalță dorul meu spre Tin’ Isus, Mă dezlipesc încetul cu încetul De tot ce-am fost robit și-adânc străpuns, Cu lacrimi de căință-mi cer iertare De tot păcatul care m-a robit Te-am întristat iubit Părinte Dar Tu Te-ai îndurat și m-ai iubit
Refren
Unde oare-aș mai afla, o iubire ca a Ta Nu merit să mă iubești, dar Tu viața-mi dăruiești, Vin la Tine Domnul meu, mă smeresc și-mi pare rău, Iartă-mă, primește-mă, de păcate spală-mă.
Strofă 2
Mi-am adunat în suflet multe visuri Crezând c-am să ajung pe înălțimi, Dar toate au pierit văzând cu ochii Iar Tu-ai rămas dea pururi neclintit, În tot ce faci e numai armonie, E un mister atât de neînțeles Și-atunci când pribegeam prin întuneric Cu brațul Tău m-ai scos și m-ai ales.
Strofă 3
Mi-ai pus picioarele pe-o stancă tare, Și stanca aceasta e în mâna Ta Mi-ai dat să beau din apele curate Și să iubesc mai mult cărarea Ta Cărare care duce'n Veșnicie Spre Patria ce nu are sfârșit Ierusalimul nou, Cetate Sfântă Spre Tine mă îndrept, Isus iubit.
Strofă 1
Precum cocorii-n zbor spre zări albastre Se 'nalță dorul meu spre Tin’ Isus, Mă dezlipesc încetul cu încetul De tot ce-am fost robit și-adânc străpuns, Cu lacrimi de căință-mi cer iertare De tot păcatul care m-a robit Te-am întristat iubit Părinte Dar Tu Te-ai îndurat și m-ai iubit
Refren
Unde oare-aș mai afla, o iubire ca a Ta Nu merit să mă iubești, dar Tu viața-mi dăruiești, Vin la Tine Domnul meu, mă smeresc și-mi pare rău, Iartă-mă, primește-mă, de păcate spală-mă.
Strofă 2
Mi-am adunat în suflet multe visuri Crezând c-am să ajung pe înălțimi, Dar toate au pierit văzând cu ochii Iar Tu-ai rămas dea pururi neclintit, În tot ce faci e numai armonie, E un mister atât de neînțeles Și-atunci când pribegeam prin întuneric Cu brațul Tău m-ai scos și m-ai ales.
Strofă 3
Mi-ai pus picioarele pe-o stancă tare, Și stanca aceasta e în mâna Ta Mi-ai dat să beau din apele curate Și să iubesc mai mult cărarea Ta Cărare care duce'n Veșnicie Spre Patria ce nu are sfârșit Ierusalimul nou, Cetate Sfântă Spre Tine mă îndrept, Isus iubit.
1 / 1▲
1. Precum cocorii-n zbor spre zări albastre
Se 'nalță dorul meu spre Tin’ Isus,
Mă dezlipesc încetul cu încetul
De tot ce-am fost robit și-adânc străpuns,
Cu lacrimi de căință-mi cer iertare
De tot păcatul care m-a robit
Te-am întristat iubit Părinte
Dar Tu Te-ai îndurat și m-ai iubit
R. Unde oare-aș mai afla, o iubire ca a Ta
Nu merit să mă iubești, dar Tu viața-mi dăruiești,
Vin la Tine Domnul meu, mă smeresc și-mi pare rău,
Iartă-mă, primește-mă, de păcate spală-mă.
2. Mi-am adunat în suflet multe visuri
Crezând c-am să ajung pe înălțimi,
Dar toate au pierit văzând cu ochii
Iar Tu-ai rămas dea pururi neclintit,
În tot ce faci e numai armonie,
E un mister atât de neînțeles
Și-atunci când pribegeam prin întuneric
Cu brațul Tău m-ai scos și m-ai ales.
3. Mi-ai pus picioarele pe-o stancă tare,
Și stanca aceasta e în mâna Ta
Mi-ai dat să beau din apele curate
Și să iubesc mai mult cărarea Ta
Cărare care duce'n Veșnicie
Spre Patria ce nu are sfârșit
Ierusalimul nou, Cetate Sfântă
Spre Tine mă îndrept, Isus iubit.