1. Cum să nu Te laud Domnul meu iubit,
Pentru îndurarea ce mi-ai dăruit.
Mai purtat pe brațul Tău ocrotitor,
Și mai scos din focul cruntului cuptor.
Toți priveau să vadă nimicirea mea,
N-au știut că mare-i îndurarea Ta!

2. Cum să nu Te laud scumpul meu alin,
Mi-ai adus scăparea din al vieții chin,
Mai adus la viață și mai vindecat,
Când sărmanii oameni șanse nu mi-au dat,
Cum să nu Te laud Dumnezeul meu,
Tu mi-ai fost salvarea din necazul greu.

3. Cum să nu Te laud pentru că mi-ai dat,
Ajutor în grabă când eu Te-am strigat!
Tu Isuse dragă milă ai avut,
Când a mi-a ființă brațul Ți-a văzut.
N-am avut vreun merit sau ceva frumos,
Nu-mai mâna-Ți tare dintre lei m-a scos.

4. Cum să nu Te laud cât aici trăiesc,
Tu ești adevărul care îl vestesc,
Tu-mi ești odihnirea când sunt obosit,
Tu-mi ești mângâierea când suspin rănit,
Tu ești tată, mamă, frate prea iubit,
Fiindcă niciodată nu m-ai părăsit!

5. Te slăvesc chiar dacă lacrimi astăzi vărs,
Tu îmi ștergi obrazul știi amarul-mi păs.
Viața asta trece și într-o zi voi fi,
În cereasca-Ți țară unde-s bucurii.
Voi cânta cu frații imnul minunat,
Fiindcă Tu Isuse ne-ai răscumpărat!