În sulul Cărţii eu am aflat,
În sulul Cărţii eu am aflat
/: Despre-o mânturie, despre-o fericire,
Ce lumea n-o poate da! :/
Şi am mai aflat că Tatăl a dat
Ce-a avut mai scump, sus în cerul sfânt.
A dat Fiul Său la dispreţul meu
Ca să fiu salvat, de păcat iertat.
În sulul cărţii am aflat despre a judecăţii zi
Când din eterna fericire Stăpânul vieţii va veni
Atunci se va-mplini cuvântul Scripturilor din veşnicii
Când cerurile şi Pământul s-or zgudui din temelii
Veşnicie, veşnicie, aşteptată eşti mereu!
E un loc de fericire, la Tronul lui Dumnezeu.
Tu te-ai întrebat vreodată după moarte unde-i fi?
Unde-ţi vei petrece timpul, viaţa ta din veşnicii?
După moarte n-o fi vreme să te-ntorci din păcat.
Ce va fi aceea vreme? O vreme pentru regretat?
Acolo nu va fi noapte, ci o veşnicie zi!
Acolo nu vor fi lacrimi, ci depline bucurii!
Vom vedea pe Domnul Isus în toată splendoarea Sa.
Câtă pace, fericire, acol' Isus îmi va da!
Isus acolo-mi va da!