1. Acolo unde raza dimineții,
În ziua'ntâia tainic s-a ivit
Acolo unde n-au putut străjerii
Să țină trupul Celui răstignit
Înfiorat sublim de Duhul slavei
M-am închinat pios Domnului meu
Cutremurat de mărturia vremii,
Mormântului deschis de Dumnezeu.

R: Acolo nu mai sunt stăpâni romanii,
Nici Iosif nu mai este grădinar
Și-au scuturat mileniile anii,
Dar au rămas miresmele de har
Nici lacrima fierbinte-a Magdalenei,
Nici fașele de pânze nu mai sunt
Dar în grădină, umbrele uitării
Nu pot pecetlui acest mormânt.

2. Mormântu-i gol! E martoru'nvierii
Așa deschis vorbește mișcător
El spune în rostirile iubirii
Că lumea are-un viu Mântuitor
Îți mulțumesc Părintele-ndurării
De harul sfânt, ceresc şi minunat
Simțit chiar în grădina-nmormântării
Lângă mormântul Celui înviat.

3. Te rog, O, Doamne bun să-mi dai puterea
Să-Ți fiu și eu un martor pe pământ
Purtând și-n grai și-n faptă învierea
Așa cum spune sfântul Tău Cuvânt
Iar când vei reveni pe nori, în Fiul,
Să iei din lume ce-a fost credincios
Dă-mi harul să Te-ntâmpin cu Osana,
În ceasul întâlnirii glorios.